mymind

     Asta e întrebarea la care nu am răspuns.

    Sunt multe lucruri pe care le regret în viaţă, asta am tot spus, dar oare au fost decizii incorecte la mijloc?

    Mi-am dorit foarte multe lucruri şi am realizat multe (o parte sunt experienţe plăcute, altele sunt mai puţin plăcute). Şi au mai rămas multe incertitudini, dorinţe, curiozităţi, pe care probabil nu voi avea ocazia să le experimentez vreodata.

    Încerc să mă împac cu ideea…

    Totuşi…am luat decizia corectă?

    Se spune că viaţa este ca un joc de noroc, iar jocurile de noroc sunt profitabile doar dacă ştii când să te opreşti. Ştiu că m-am oprit…dar a fost la timp, poate trebuia mai devreme, sau poate mai târziu?

    Nu vom şti decât peste câţiva ani, când poate multe lucruri vor fi mai clare.

    Acum încercăm să facem faţă emoţiilor, necunoscutului şi tentaţiilor.

………..

    Poate mi-aş fi dorit să fie altfel, dar cred că aşa e mai bine.

     Iată că a venit şi clipa cea mare!

    Fără surle şi trâmbiţe anunţ că m-am hotărât să mă mărit.

    N-a fost prea greu să fac anunţul, cel puţin nu atât de greu pe cât a fost să facem pregătirile şi “invitaţiile” (pentru cei care cunosc situaţia şi au bănuieri: NU sunt însărcinată).

    De la mulţi fluturaşi în stomac şi o grămadă de idei, am rămas cu un fluturaş ameţit de atâta învârteală într-un stomac gol; şi una bucată idee fixă care deabia se mai ţine.

    Bilenţul parţial este:

    – 100 de planuri exterminate cu cruzime de forţele imprevizibilului

    – 1000 de nervi întinşi la maximum

    – 10000 de vorbe în vânt pe care nu dau 2 bani

    – 100000 de lacrimi vărsate pentru nimic

    - 1 rochie de “nemireasă” neterminată

    – 1 costum de “nemire” destul de OK

    – cel puţin 2 musafiri neinvitaţi

    -  şi 2 verighete absolut superbe.

    Mai avem puţin şi finalizăm bilanţul cu 2 persoane de sexe diferite care se numesc generic soţ şi soţie, care abia aşteaptă să se termine tot şi să trăiască fericiţi până când o vrea Dumnezeu.

Un gând fugar alunecă uşor în mintea mea, ca aroma cafelei de dimineaţă, mă alintă şi mă trezeşte. Ca o ploaie de vară pe pământul setos mă linişteşte.

Sunt zile-ntregi de când încerc să găsesc un răspuns. N-am reuşit…m-am resemnat, şi când am cedat, am aflat gândul care m-a alinat.

Mult timp am fost preocupată de ce a fost. Şi acum mai sunt, şi acum regret unele lucruri, dar viitorul a urcat pe podium cu o treaptă mai sus decât trecutul. Şi stă nemişcat şi tulburat, prin de nesiguranţă şi incertitudine.

Ce va fi? Ce se va întâmpla?

Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu. Aşa mi-am învins neliniştea şi am răsuflat uşurată.

De ce am vrut să ştiu?

Nu ştiu! Un moment de nelinişte în viaţa oricui.

 

A săruta = A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilinţă sau ca o manifestare erotică.

Aşa defineşte DEX-ul substantivul comun „sărut”, dar ce simţi tu?

Dragoste, pasiune, fantezie, sexualitate, fericire, puritate, perversitate = sărut.

Un sărut, în aparenţă inocent, este în esenţă indecent. Pe cât de stângaci, pe atât de incitant; cu cât mai dorit, cu atât mai plăcut – un simplu sărut.

Amuzant, inocent, dulce, sărat, apăsat, fugar – un sărut şi atât.

                                                                    

Te-am sărutat şi mi-am simţit inima bătând ca nebuna, voind parcă să se strecoare printre buze şi să iubească în ritmul inimii tale.   

    Ai simţit vreo dată că totul în jurut tău se prăbuşeşte şi că orice speranţă se stinge ca o flacără fără oxigen?

    Dorinţele nu se mai împlinesc,lacrimile curg. Nu ştii în ce direcţie să mergi, totul se învârte ca un carusel cu figuri hidoase în jur, zâmbete sarcastice şi priviri răutăcioase.

    Dau muzica la maxim şi încerc să nu-mi mai ascult gândurile.

    Nu mai visez pentru că visarea este în strânsă legătură cu dezamăgirea.

    Trăiesc clipa sau…mor clipă de clipă!