Timp si amintiri
E 10:53. Mi-au îngheţat mâinile pe tastatură şi printre sutele de numere încerc să-mi limpezesc mintea de probleme şi griji.
La ce mă gândesc? La nimic în special. Ascult muzica de la radio, iar cuvintele trec pe lângă mine. Simt ceva…greu de exprimat în cuvinte, o senzaţie de leşin, nerăbdare şi nervozitate.
Aş vrea să se opreasca timpul, să uităm de toate…să mă săruţi fără teamă, să mă alinţi şi să mă strângi în braţe fără să-ţi pese de nimic. Vreau să adorm pe pieptul tău, iar inima ta să-mi liniştească gândurile.
Se spune că există lucruri pe care nu le vom uita niciodata. Eu nu voi putea uita niciodata acele lacrimi de fericire…faţa ta impietrită de durere şi dezamăgire…primul tău sărut care mă face să zâmbesc si acum…
Aş fi vrut să fiu fără greşeală, dar tu m-ai înţeles,… aş fi vrut să fiu mai matură, mai puternică, mai frumoasă, dar tu m-ai iubit aşa cum sunt şi pentru asta îţi mulţumesc ţie că exişti în viaţa mea.
E 12:12. Îmi suflu în pumni să-mi încălzesc mâinile şi revin la cifrele mele.
Am ajuns
Am crezut că nu voi mai scrie…dezamăgirea mi-a furat imaginaţia. Dezinteresul oamenilor m-a scârbit. Egoismul, orgoliul, prostia, răutatea…toate le-am simţit pe pielea mea. Am plâns şi am îndurat pentru a demonstra că sunt deasupra lor. Am vrut să fiu indiferentă…încă mai vreau…dar nu reuşesc…
E frig