mymind

Just another www . weblog . ro weblog

Archive for Ianuarie, 2009


Timp si amintiri

E 10:53. Mi-au îngheţat mâinile pe tastatură şi printre sutele de numere încerc să-mi limpezesc mintea de probleme şi griji.

La ce mă gândesc? La nimic în special. Ascult muzica de la radio, iar cuvintele trec pe lângă mine. Simt ceva…greu de exprimat în cuvinte, o senzaţie de leşin, nerăbdare şi nervozitate.

Aş vrea să se opreasca timpul, să uităm de toate…să mă săruţi fără teamă, să mă alinţi şi să mă strângi în braţe fără să-ţi pese de nimic. Vreau să adorm pe pieptul tău, iar inima ta să-mi liniştească gândurile.

Se spune că există lucruri pe care nu le vom uita niciodata. Eu nu voi putea uita niciodata acele lacrimi de fericire…faţa ta impietrită de durere şi dezamăgire…primul tău sărut care mă face să zâmbesc si acum…

Aş fi vrut să fiu fără greşeală, dar tu m-ai înţeles,… aş fi vrut să fiu mai matură, mai puternică, mai frumoasă, dar tu m-ai iubit aşa cum sunt şi pentru asta îţi mulţumesc ţie că exişti în viaţa mea.

E 12:12. Îmi suflu în pumni să-mi încălzesc mâinile şi revin la cifrele mele.

  • Share/Bookmark

Doar eu

Am ajuns în gura „lumii” în mai multe ipostaze. Nu ştiu din ce motive, dar le pot bănui: dezinvoltură, sinceritate, dorinţă de viaţă, …

Au fost multe neînţelegeri, şi persoane de la care mă aşteptam la mult mai mult, dar probabil aparenţele înşeală….mult mai des decât mă aşteptam. Aş fi vrut să mi se zică în faţă, dar mulţi au ales alte căi…

Am auzit că am o pasiune pentru iubiţii prietenelor mele…de două ori….În urma acestei presupuneri numele meu…foarte comun în ţara asta (ce să fac…părinţi neinspiraţi)…a fost asociat cu „curvă”…(nu ştiam că există un nume predestinat pentru curve şi nici o virgina poate fi curva – dar omul cât trăieşte tot învaţă).

Apoi din cauza parfumului pe care îl foloseam (pe care l-am schimbat întâmplător, nu din cauza evenimentului) am fost asociată cu o femeie ieftină.

Am fost asociată cu multe persoane de sex opus…am luptat pentru ce mi-am dorit şi am pierdut…

Dar acum totul s-a schimbat. Acum sunt condamnată din alte cauze: pentru că nu-l merit, pentru că nu mă merită, pentru că nu ştiu să îmi trăiesc viaţa din plin…pentru că…

Nu am auzit niciodată personal ceva despre mine, dar a auzit cine trebuie, cine mă iubeşte…sau unii din prostie nu şi-au putut ţine gura. Probabil mai sunt încă multe zvonuri… dar nu-mi pasă.

Cert este că nu am vrut niciodată să rănesc pe nimeni, şi uneori mă las călcată în picioare pentru binele altora…greşeala mea.

 

 

  • Share/Bookmark

Revenire

Am crezut că nu voi mai scrie…dezamăgirea mi-a furat imaginaţia. Dezinteresul oamenilor m-a scârbit. Egoismul, orgoliul, prostia, răutatea…toate le-am simţit pe pielea mea. Am plâns şi am îndurat pentru a demonstra că sunt deasupra lor. Am vrut să fiu indiferentă…încă mai vreau…dar nu reuşesc…

Când am ajus la capătul răbdării am întors-o şi am luat-o de la capăt…şi am să fac aşa până se va toci…până nu va mai exista….

La început am crezut că nu voi da greş, cu timpul mi-am schibat părerea…am greşit. Am fot încrezătoare în oameni…cu alte cuvite..proastă.

Am aflat că numănui nu-i pasă de tine…nimeni nu dă doi bani pe abilităţile tale, contează doar câţi bani îi coşti….nu câţi bani produci!

Am citit prea mult, m-am refugit în cărţi şi am încercat să pierd între rânduri realitatea. Sunt puţine lucruri care mă fac să mă trezesc veselă dimineaţa…dar totuşi sunt căteva…

Mă amăgesc mereu spunându-mi că va fi mai bine, că voi progresa, că voi fi respectată…dar se pare că unora le permit prea multe, iar altora prea puţine şi balanţa nu se echilibrează mereu.

Există o singură soluţie viabilă…cu riscul de a dezamăgi…

  • Share/Bookmark

Ploaie si vant

E frig aici, în sufletul meu…a îngheţat…ploaie şi vânt. Stau lipită de peretele speranţei şi aştept minunea. În oceanul de dorinţe s-a stârnit furtuna…ploaie şi vânt. Norii curg peste mine. Valuri de cuvinte se sparg de ţărmul răbdării.

Când nimeni nu aruncă un colac de salvare şi stii că singura şansă este resemnarea şi uitarea…nu  poţi decât să rabzi, să taci, să nu critici, să speri că vei uita.

Mii de amintiri, durere, speranţă…apar toate în mintea mea şi se derulează ca un film la care nimeni nu-i atent. Vor trece oare vreodată? Va fi mai cald? Se va topi gheaţa?

Doar timpul, uneori atât de neîndurător cu noi oamenii, poate să-mi spună cum va fi. Îl voi prinde şi-l voi opri…şi atunci nimic rău nu va mai fi.

Şi dacă nu voi reuşi…

  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A