Fara sens
Am zis ca scriu azi, si nu am mai scris. Nu stiu de ce…Am vrut, dar nu am putut, mi-am dorit, dar nu am reusit. Am sperat ca voi scrie si iata-ma in fata paginii albe, din nou fara idei si cuprinsa de acel sentiment ca nimic nu are importanta, nici macar hieroglifele care apar de fiecare data cand degetele mele ating tastele, sterse deja, ale tastaturii. Zgomotul asta infernal …cic-clac, nu imi mai place. As vrea sa ma intorc la ce a fost : pana si calimara de cerneala…ceva romantic. Sa aud cum hartia se impotriveste cuvintelor zgariate pe ea si se vaita printr-un scartait monoton. As vrea sa folosesc cuvinte fara sens, care sa sune frumos si nimeni sa nu le inteleaga…sa spun ca am scris ceva deosebit, ne mai vazut. Dar sunt doar vise si cui ii pasa de visele mele?…Nici unuia… nici macar mie.
Uneori nu-mi vine sa cred, dar chiar sunt asa cum simt, asa cum vad, asa cum veau. Ce conteaza ca unii ma critica, sau ca toti ma critica? Nu-mi pasa… fac asta pentru ca imi place, o fac pe cealalta pentru ca asa vreau, fac tot ce vreau pentru ca in felul asta ma simt bine. Nu vreausa par ceva ce nu sunt, cum ar fi o pisicuta blanda care te ataca atunci cand nu te astepti…
Iar bat campii cu gratie si iar o sa se gaseasca cineva care o sa-mi spuna ca nu am scris vre-o expresie corect, sau ca nu am pus cratima unde trebuie, sau ca… sunt o fata din mahala care foloseste expresii de mahala (am observat ca m-am reptat, dar nu asta e important). Asa ca multumesc tutoror celor care citesc aberatiile mele si chiar apreciez asta, iar celor care nu citesc….oricum daca le multumesc..nu o sa citeasca si deci nu o sa vada ca le-am multumit. Iar pentru cei ce nu au inteles ce am vrut sa spun cu textul asta fara sens, nici eu nu am inteles, dar Eliade spunea:”Daca as intelege tot ce scriu – de ce as mai scrie?”
Imi fac curaj pentru a incepe o pagina noua… nu-mi vine nimic in minte… doar nimicuri…nimic care sa ma indemne sa scriu mai mult…hmm…poate fortez nota….ar trebui sa ma opresc… 
